Argilele terapeutice sunt de mai multe tipuri și clase funcție de structura cristalină sau conținutul în minerale și oligoelemente sau de proporția acestora.
Montmorillonitul
este una dintre aceste argile, are o structură cristalină sub formă de foi tetraedrice Al(Mg) suprapuse două câte două încărcate pozitiv.
Straturile învecinate sunt ținute împreună în primul rând prin forța van der Waals și forța electrostatică pentru a forma particulele primare ale Montmorilonitului.
Ilitul: K0.65Al2.0[Al0.65Si3.35O10](OH)2
se găsește de obicei ca mase cu granulație extrem de fină de material alb-gri până la gri-argintiu, uneori gri verzui. Este similar din punct de vedere structural cu muscovitul prin faptul că unitatea sa de bază este un strat compus din două foi tetragonale de silice orientate spre interior cu o foaie octaedrică centrală. Cu toate acestea, ilitul are în medie puțin mai mult Si, Mg, Fe și apă și puțin mai puțin Al tetraedric și stratul intermediar K decât muscovit (Bailey, 1980). Forțele interstraturilor mai slabe cauzate de mai puțini cationi interstrat în ilit permit, de asemenea, o mai mare variabilitate în modul de stivuire. Glauconitul este membrul verde bogat în fier al acestui grup.
Zeoliți
Un exemplu de formula minerală a unui zeolit este: Na 2 Al 2 Si 3 O 10 · 2H 2 O, formula pentru natrolit .
Zeoliții au structuri microporoase cu un diametru tipic de 0,3–0,8 nm. Ca majoritatea aluminosilicaților, cadrul este format prin legarea atomilor de aluminiu și siliciu prin oxizi. Această legătură duce la o rețea tridimensională de legături Si-O-Al, Si-O-Si și Al-O-Al. Centrele de aluminiu sunt încărcate negativ, ceea ce necesită un cation însoțitor. Acești cationi sunt hidratați în timpul formării materialelor. Cationii hidratați întrerup rețeaua densă de legătură Si-O-Al, Si-O-Si și Al-O-Al, ceea ce duce la cavități umplute cu apă. Datorită porozității zeolitului, apa poate ieși din material prin canale. Datorită rigidității cadrului zeolit, pierderea apei nu duce la prăbușirea cavităților și canalelor. Acest aspect – capacitatea de a genera goluri în materialul solid – susține capacitatea zeoliților de a funcționa ca catalizatori. Ele posedă stabilitate fizică și chimică ridicată datorită contribuției mari de legături covalente. Au o hidrofobie excelentă și sunt potrivite pentru adsorbția moleculelor voluminoase, hidrofobe, cum ar fi hidrocarburile. În plus, zeoliții cu conținut ridicat de silice suntH+
schimbabile, spre deosebire de zeoliții naturali, și sunt utilizați ca catalizatori acizi solizi.
Pagină în construcție